Despre carte
În toamna anului 1645, Miyamoto Musashi, un spadasin care se bătuse de vreo șaizeci de ori fără să piardă, a urcat într-o peșteră din Kyūshū și a scris o carte scurtă, împărțită în cinci: Pământ, Apă, Foc, Vânt, Vid. Sabia și vatra pornește de la ea, dar nu este o traducere și nici un comentariu savant. Este un eseu care citește cele cinci cercuri ca pe o anatomie a atenției: cum stă un om, cum privește, cum pornește, cum deosebește și cum lucrează atunci când a încetat să se mai supravegheze.
Fiecare cerc are două chipuri: unul care structurează, taie și dă direcție, și unul care hrănește, leagă și coace. Autorul le numește sabia și vatra. Eseurile urmăresc ce se întâmplă când una dintre ele rămâne singură, de pildă temelia devenită cetate goală sau mlaștină fără maluri, focul care arde tot sau mocnește ani de zile, judecata rece sau empatia fără hotar, și ce se naște când cele două se întorc una spre alta.
Cartea nu are exerciții numerotate. Are, din loc în loc, câte o întrebare sau un gest mărunt strecurat în text, iar la capătul fiecărui eseu o singură frază, numită Inima cercului, gândită să fie ținută minte. Nu promite că te face mai bun; încearcă să-ți dea cuvinte pentru lucruri care nu aveau nume. Epilogul adună cele cinci cercuri într-o hartă a celor cinci nunți lăuntrice și în cinci întrebări de purtat.
Eseul face parte din seria Cele Cinci Cercuri și se naște din două cărți anterioare ale ei, o lectură dinspre partea femeiască a lumii și un ghid practic al Căii. Se poate citi însă de sine stătător, câte un eseu pe săptămână sau câte un cerc pe lună.
Cui i se adresează
Pentru cei care vor să înțeleagă cum stau, cum privesc și cum hotărăsc, fără un manual de pași și fără vocabular de specialitate. Pentru cititorii care au cunoscut cartea lui Musashi ca pe un manual de strategie și bănuiesc că spunea altceva. Nu este o carte pentru bărbați sau pentru femei: cele două puteri despre care vorbește sunt în orice om.